RSS

sâmbătă, 23 septembrie 2017

Hello!!!! I'm back!!!!

Dupa mai bine de trei ani m-am reintors la blogul meu. Cuibul in care ceva vreme m-am jucat, am creat, am impartasit, am oferit din mine.

~> Restart




vineri, 18 aprilie 2014

Mai aproape...


...
mai aproape de oameni,
mai aproape de acasa,
mai aproape de intunericul din mine,
mai aproape de lacrimi,
mai aproape de flori si cer senin,
mai aproape de copilarie si parfum de primavara
...

Azi am fost la Mitropolia Ortodoxa din Nürnberg. Am facut cativa pasi si am simtit o bucurie aparte. M-am simtit mai linistita si mai aproape de acasa; cu greu mi-a venit sa cred ca sunt intr-o biserica, in Vinerea Mare. Am citit pasaje in romana, titlurile cartilor, am auzit vorbindu-se in jurul  meu in limba mea, am vazut femei care isi pastrau capul acoperit si copii care se inchinau atent in fata icoanelor. Nu am trecut "pe sub masa", nu se practica si nici nu am vazut ca se venea cu flori in mana insa masa pe care era asezata Cartea invelita intr-o coperta rosie are plina de vaze cu flori. 

Mirosul de tamaie m-a linistit, m-a tinut treaza, aproape de realitate. Mesele special amenajate pentru aprinderea lumanarilor pentru Morti si Vii erau intr-o incapere alaturata pronaosului. Mi s-a parut putin neobisnuit sa citesc traducerea in germana a diferitelor cuvinte printre care si Adormiti sau Vii.

Am fost inconjurata de atatia romani, am fost impreuna sub acelasi acoperis, am fost impreuna pentru cateva minute sub acoperamantul Maicii Domnului si bine a mai fost. N-am lasat lacrimile sa curga ci sunt acolo, stau sa multumeasca.

Am cumparat tamaie. 

Cerul e parca mai senin si e parca  mai aproape de inima mea. Din diferite motive nu am ramas la slujba, la Denia Prohodului Domnului pentru viitor insa voi fi mai bine pregatita. Spontaneitatea e o sora buna!


O noapte linistita!

luni, 14 aprilie 2014

Idei de cadouri facute de mana - Cosulet de Paste

Am petrecut acest sfarsit de saptamana intr-un mod foarte placut; m-am aventurat iar cu trenul si autobuzul pana in oras; am gasit in sfarsit scurtatura pana la gara iar acum am nevoie doar de 10 minute sa prind trenul :)); am cumparat o rochita pentru o bebelusa de 6 luni (am avut emotii plimbandu-ma printre hainutele piticilor, ba chiar mi-am imaginat cum ar fi sa merg frecvent la cumparaturi pentru/cu un bebe...al meu); am baut niste licori magice ambele facute din vin alb; foarte bune. (revin cu detalii); am mancat mancare mexicana buna si picanta; am vorbit in spaniola (imi era dor) si am facut glume in germana (acum ma pot lauda si eu, deh, am invatat limba si nu mai pot sa tac).

Am avut doi sarbatoriti. Le-am oferit cadouri relativ asemanatoare dar cum hand-made-ul e o arta nici un lucru iesit din mainile unui iubitor de frumos nu poate iesi identic cu un altul. Asadar am realizat cate un cosulet ca in tutorialul de mai jos, am facut cateva praline (da, sunt vestitele praline care ma scot din incurcatura atunci cand am nevoie de ceva bun, rapid si deosebit); sticlele de vin rosu sec le-am transformat  intr-un iepuras, asa ca toata povestea a durat cateva ore. Am mai cules si niste flori de pe camp si vreo cateva din gradina si gata cadourile. 



Pentru realizarea iepurasului m-am inspirat din tutorialul de mai jos.



Primul cadou 





Si cel de-al doilea








Seara am incheiat-o cu flacari din praf de stele si dorinte aruncate in vant parfumat.


Un inceput bun sa avem!

photos by me

duminică, 6 aprilie 2014

Petale

Petale de Dor,
Parfum, 
Frunzulite prazulii,
Culori,
Nori jucausi,
Albine voioase,
Pasarele simpatice,
Miresme de Acasa. 

Am inteles intr-un final, Primavara e anotimpul copilariei mele. E sezonul in care ma deschid si eu pentru noi inceputuri. Imi ridic usor capul, mi-l scutur de bulgarasii de pamant, imi intind corpul si sunt gata sa infloresc, sunt gata sa imprastii parfum in jur. 

Mi-e dor. Mi-e dor de tot ce am avut odinioara. Mi-e dor de acele Duminici insorite si inmiresmate cand simteam in aer sarbatoarea iar casa si curtea erau pline. Erau pline de cant de inimi, de zumzet de albine, de muzica de la radioul din curte, de mirosul din bucatarie; erau pline. Totul era plin. Totul avea rostul sau. Acum, azi, in acest moment ma intreb, caut, rascolesc printre vechituri rosturi. Dar nu prea gasesc. Pun seminte la incoltit poate vor rasari aceste rosturi pe care le caut. Mi-e dor. Mi-e dor sa ma inec, sa ma imbat cu toate acele maruntisuri care acum le scap din cupa inflorescentelor. Ce bine era atunci si ce bine este acum. E bine acum pentru ca nu am uitat, nu am devenit rigida, stearpa, impietrita. E bine pentru ca imi dau seama de bogatia din bagajul meu. Azi nu plang doar zambesc cu nostalgie si cu bucurie. Ce bine ca am amintiri! Ce bine ca exista un cuib numit Acasa! 

"Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos." 
Parintele Porfirie

photo by me

Plimbarea de Duminica

 Flori de Cires

Hotarul Albinelor

Lana, bucuroasa de noua hoinareala si impacata cu noua frizura

Florile pe care le-am adunat


photos by me 

joi, 27 martie 2014

Buna dimineata Raza de Soare!


Bun gasit!

Mi-a fost dor de Tine! Ma bucur sa te intalnesc din nou!


Primavara din bucataria mea in cateva imagini:

O mana de flori culese din padure. Lana a avut grija sa-mi indice cele mai parfumate si mai oachese floricele. Micuta Lana este o nazdravana si o jucausa fara seaman. 




Ce am mai mesterit eu:

Primavara este anotimpul meu infloririi mele. Am incoltit si eu alaturi de bulbii ghioceilor, zambilelori si narciselor. Duminica mi-am decorat bucataria, am dat startul la culori, viata, germinare si frumusete delicata.


 


 Lampa cu lumanare 



Ce am folosit ?
->un borcam suficient de larg pentru a introduce cu usurinta o lumanarica
->hartie colorata
->fire colorate (sintetice)
->foarfece
->carioci
->lipici

„Dumnezeul meu, Tu Care știi toate și a Cărui dragoste întrece măsurile omenești, ia viața mea în mâinile Tale și fă ceea ce eu aș vrea atât de mult să fac, dar nu pot”.
preluat de aici 

photos by me



Stiri de primavara


Pitigoii isi construiesc cuib in casutele din copacii prietenosi din curte. Florile imi ofera zi de zi boboci de surase, parfum si sclipiri de duiosie. Duminica am surprins un pitigoi adumanand fire de par prinse in covorasul din fata usii de la intrare. Pentru cateva clipe m-am blocat. Cata frumusete, cate simplitate! Minunat! E o lectie frumoasa in a sluji viata cu podoabele sale. 

Gradina mea este o comoara. Am pus de curand ceapa si usturoi, astept sa incolteasca. Ador sa urmaresc pas cu pas, zi de zi evolutia plantutelor. Imi place sa le insosesc in procesul lor de crestere. Imi place sa le mangai cu cate un deget iar diminetile sa ne intalnim si sa le intreb ce fac si de ce anume au nevoie. Deh, am crescut intr-o familie de agricultori, gradinari sau sarbi cum se mai spune pe la noi. Acum doar aplic ce am vazut acasa :))

Gradina cu flori e raiul pe pamant. Am ascuns cu multa grija in pamant tot felul de tipuri de radacini si acum astept. Imi place sa astept pentru ca stiu ca nu e in zadar, stiu ca in curand acele bucati negricioase cu forme ciudate ii vor permite vietii sa incolteasca in sanul lor si sa aduca bucurie in jur. Cam asa stau lucrurile si cu femeiele care vor sa fie mame. Se abandoneaza pe ele insele pentru a face loc naturii lor sa germineze si sa le transforme. 




De aproape o luna mi-am mai acceptat o frica, acum lucrez. Cateva ore! Timpul meu liber se cere reorganizat. Si o fac cu drag!

Iata cateva imagini cu micutele mele iubiri verzi. Doamne, cat sunt de frumusele! In zilele insorite le scot afara, le asez la soare, ele se intind si se alinta sub razele caldute de martie iar seara le transfer la adapost, in bucatarie. Hmm, da, bucataria mea a devenit intre timp si sera. E multa viata in jurul meu!



O zi linistita de primavara sa avem!

photos by me

sâmbătă, 1 martie 2014

1 Martie

Sarbatorit cu Bucurie, cer senin, zambete, imbratisari si multe cuvinte de "Multumesc" rostite in mai multe limbi. In ultimii patru ani am avut adesea un gust amar in aceste zile de sarbatoare cu iz de "acasa" pentru ca nu stiam cum sa traiesc o astfel de zi aici, departe de tara si obiceiuri.

 Azi insa ceva s-a schimbat, am rostit cu glas tare, am mai adaugat si un zambet molipsitor si am pornit la drum. Postasul mi-a lasat la usa un plic. Dragul meu m-a surprins cu flori colorate. Am poposit si in padure iar acolo am fost intampinata de multe cuiburi de ghiocei. Uneori mi se spune Ghiocel sau Primavara. 

Croseta mea n-a avut astampar si a incropit ceva pentru tanti care ma ajuta sa ma joc cu andrelele iar apogeul a fost atins cand, dupa ce am terminat cu lucrul la manusi, tanti mi-a oferit doua agrafe, sa am si eu un mic dar din partea dumneaei, azi, de 1 Martie, daca tot e sarbatoare in Romania mea. Minunat de frumos, asa-i?


Cadoul mamei 

 Primul Martisor de la dragul meu 

 Primul Martisor oferit cuiva, aici, l-am folosit ca snur la o punguta cu praline. Reteta aici.

 Primul Martisor pe care l-am primit de la cineva de aici. 


Martisoare cu Bucurie sa primim si sa oferim azi!

miercuri, 26 februarie 2014

Ma reazem...

...de copacii din padure. Am gasit cativa dornici de prietenii vindecatoare. Pana azi am imbratisat copaci dar n.am simtit ceva deosebit asa cum mai descriu unele persoane. La mine nu a mers si ma intrebam de ce...Aseara am citit intr-o carte - Cartea Cristatelor * Cristale care vindeca - DaEl Walker despre cateva exercitii de conectare la natura / impamantare. Mi-a atras atentia cel cu copacul. In carte scria sa te asezi cu spatele de tulpina copacului, sa-ti pui talpile pe eventualele radacini iesite din pamant si sa devii una cu el, sa simti cum te contopesti cu arborele, sa simti cum radacinile lui devin si ale tale si ajungi in inima pamantului. 

                                          

Azi m-am rezemat si eu. Am simtit liniste, protectie, sprijin, furnicaturi in maini, o usoara durere de cap. Rugaciunea inimii m-a linistit, mi-a dat putere, m-a ajutat sa respir. Dupa o jumatate de ora de mers prin padure am ajuns acasa si m-am simtit foarte slabita, am avut ameteli si eram insetata (semn ca aveam ceva ce trebuia eliminat). Aceste senzatii au fost foarte asemanatoare cu cele avute dupa primirea initierii in Reiki sau dupa sedinta de curatire avuta anul trecut la Targul de Esoterism din Nürnberg. 

Ce sa fac cu greutatea care tot apasa? Ma sufoca. Este o greutate ce a rasarit de ceva timp in mine, nu stiu de unde e dar stiu ca are nevoie de aer, de Lumina, de un dus. Este o greutate purtatoare de suferinta, o suferinta care creeaza neincetat tristete. Da, este izvorul de tristete al sufletului. Iar un suflet nu are nici un motiv sa fie trist ci doar suparat, indurerat dar niciodata trist. Motorul sau este Bucuria iar tristetea este opusul bucuriei. Un suflet bucuros poate fi suparat, poate purta in/cu sine durere sfasietoare insa un suflet bucuros nu poate fi trist asa cum un suflet trist nu poate fi bucuros ci doar fericit. Suferinta poate transcende si poate deveni bucurie insa tristetea nu are un suport pentru a face saltul catre bucurie. ( cam asta am inteles eu din conferintele audio ale Maicii Siluana si ulterior din analiza cotidianului meu)


Imi este dor de Amintiri. Ultimele trei zile m-au mangaiat cu raze calde. Obrajii mi-au fost sarutati parinteste de unchiul Soare iar copila din mine a inchis ochii respirand adanc si a privit cerul senin. Ce mare si linistitor e cerul. Cat de minunate sunt pasarile ce canta dis-de-dimineata. De trei zile ma trezesc si privesc cu drag linia rosiatica a orizontului. Rasaritul soarelui se reflecta in ferestele caselor somnoroase. Ce dar frumos sa deschid usa camerei, sa pasesc afara impreuna cu Lana si sa fiu intampinata de aerul caldut si parfumat de primavara timpurie. 


 Inca sufar dar devin constienta de bubele cu care imi este acoperit sufletul. Plansul este un balsam bun atat timp cat nu e lamentare ci ramane la stadiul de strigat de ajutor in vederea unei schimbari catre mai bine. Mereu am fost buna la teorie. 

Colajele sunt farame din viata noastra pe care uneori uitam ca am primit-o in dar si inca o avem.

Noapte blanda!

luni, 24 februarie 2014

Iubirea in Amurgul culorilor




"Simt ca nu exista timp ci doar etape, stari care ne aduc mai aproape de Lumina. Nu exista timp ci doar alegeri pentru a muri in vederea eliberarii."
Fragmente din Mine




M-am indragostit de Instagram iar de alte activitati nu mai sunt interesata. Cu greu ma abtin sa nu verific daca am primit ceva de la vreun nou Freund. Fotografiez mult si cu drag, caut cele mai bune pozitii, cel mai bun unghi, obiectele din jur imi vorbesc. Azi am fotografiat cochilia unui melc, printre altele. Soarele se joaca frumos cu mine, se ascunde in spatele copacilor iar eu ii fac cu ochiul si tzac...pic of the day pentru insta!!!

Azi a fost o zi divina. Mugurasii cresc, se umfla, stau sa pocneasca. Curand, curand... soarele caldut mi-a mangaiat obrajii uscati de vant si de zilele cenusii. Mi-am scos lalelele la soare. 

Am facut pauza de crosetat si am inceput sa-mi intep gandurile cu andrele. Lucrez la o pereche de manusi. Ma astept sa o termin in cateva luni. Pana la Craciunul viitor reusesc eu. 

"Aller Anfang ist schwer" sau cum zice vorba romaneasca "Orice inceput e greu". Numa' sa vrem, restu' vine de la sine. 

Citesc. Citesc in germana. Cu dictionarul alaturi, cu pixuri smechere si coli de hartie alba (se vor ingalbeni de la atata repetat) notez fiecare cuvant necunoscut. Cand obosesc ies afara, inspir adanc, beau multa apa si dau pagina. Mai departe. 

Conduc masina! Mi-e frica de mor dar ma incapatanez sa traiesc aceasta frica pana nu-mi mai simt anumite parti ale corpului de la atata tremurat. "In Iadul din tine asteapta Mangaietorul", spunea Maica Siluana. Asadar stau si eu pe acolo prin oala clocotinda si caut sa dau mana cu Michiduta. Mi-e frica de frica dar vreau sa o aduc la Lumina, am obosit sa.mi tot miros excrementele fricii, vreau sa vina primavara in mine, vreau sa ies la plimbare cu copilul interior, sa mergem in parc, sa ne jucam cu mingea, sa culegem toporasi de pe coasta dealului si sa alergam cu fluturasii prin gradina de flori a bunicii. 

Eu sau Mine? Sunt prietenul sau dusmanul meu? Imi vreau binele sau ma trag singura de par daca nu o face altul?

Reiki si cristalele sunt vindecatorii mei, vointa imi este baston zdravan, florile, zambetul vietii iar animalele, lectia iubirii. Sunt plina, sunt plina de mine, de ganduri, de emotii negative, de invide si ura, sunt plina de judecati, de prejudecati, de idei; ma curat, ma spal, ma imbaiez, nu cu gel de dus scump ci cu spuma de perseverenta, folosesc apoi crema pentru a o lua de la cap si un strop din parfumul iertarii.

N-am visuri sau dorinte, ma simt plina si vreau sa ma golesc. 

Cred ca vreau sa ies in lume.

Noapte lina!